Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Sabina Cantacuzino – Brătianu, născută în 1863, a fost fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu. Cu o minte extrem de ascuțită, personalitate ageră și mare iubitoare de țară, dar născută într-o epocă în care femeile nu puteau avea roluri politice, cea cunoscută drept „sora cea mai mare a Brătienilor“ (Ionel, Dinu și Vintilă) s-a dedicat scrisului, actelor de caritate și lumii artistice și literare. În familie avea să își sfătuiască frații, inclusiv în chestiunile care țineau de țară sau de partid.

Sabina Brătianu s-a născut pe celebra moșie Florica, din actualul județ Argeș, în casa ridicată chiar de tatăl ei, Ion C. Brătianu. Acolo a făcut și primii ani de școală în particular, alături de frații săi, după obiceiul timpului, înainte să ajungă la București și să studieze cu profesori renumiți precum Spiru Haret, David Emmanuel sau V.D. Păun.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Și-a luat bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava, iar pe când avea 22 de ani, în 1885, s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino, ales chiar de tatăl ei, după cum singură a mărturisit în memoriile sale.

A înființat un cămin pentru copii și un spital pentru tuberculoși

Sabina Cantacuzino – Brătianu s-a dedicat artelor, devenind proprietara unei importante colecții de pictură românească și de obiecte de artă populară. Totodată, a ajutat la înființarea și funcționarea Muzeului de artă „Toma Stelian“ și a Universității Libere, o asociație culturală aflată sub patronajul reginei Maria, în cadrul căreia se organizau conferințe și concerte. Inclusiv George Enescu a cântat sonate la concertele organizate în casa ei.

Fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu a înființat și primul cămin pentru copii din România organizat după sistemul Montessori. Totodată, a lucrat o lungă perioadă la Așezământul Regina Elisabeta, unde a îngrijit vârstnici și săraci, a condus Spitalul nr. 108 din București în timpul Primului Război Mondial.

În calitate de președintă a Asociației pentru Profilaxia Tuberculozei, a inițiat, în 1914, înființarea unui spital pentru tuberculoși în București, după principii moderne.

Mândria de-a face parte dintre Brătieni

Sabina Cantacuzino era incontestabil mândră de calitatea ei de fiică a lui Ion C. Brătianu, creatorul României moderne independente, şi de soră mai mare a fiilor acestuia, unul făuritorul României întregite, ceilalţi adevăraţi slujitori ai credinţelor democratice şi naţionale. Însă mândria ei nu a luat forma unui fetişism de familie. Dimpotrivă, Sabina a nutrit un sentiment de dragoste adâncă pentru ţară, a avut o severă înţelegere a datoriei cetăţeneşti, o veneraţie profundă faţă de tot ceea ce s- a înfăptuit în decursul istoriei noastre sub flamura liberalismului”, după cum este descrisă în lucrarea „Două personalităţi: Sabina Cantacuzino, I. Niculescu- Dorobanţu”, apărută în 1945.

Tocmai din această cauză, Sabina Cantacuzino – Brătianu a refuzat să se refugieze în timpul ocupației militare a Bucureștiului de către armata germană pentru doi ani (1916‒1918).

Internarea la Mănăstirea Pasărea

A rămas în București alături de Pia Brătianu, mama ei și cumnatele sale. Împreună cu Lia Stolojan, soția lui Vintilă Brătianu, a fost internată cu domiciliu forțat timp de nouă luni la Mănăstirea Pasărea de către autoritățile germane ocupante și li s-au confiscat proprietățile din București.

Internarea nu a demoralizat-o, ea ținând legătura în continuare cu cei trei frați refugiați la Iași, dintre care unul Ionel Brătianu, premierul țării la vremea respectivă, prin care îi informa despre starea de spirit și lipsurile populaţiei, despre rechiziţiile şi jefuirea averilor familiilor bogate de către ocupanţii nemți.

Într-o scrisoare din toamna anului 1917, îi scria lui Ionel Brătianu că „ar trebui, de se poate prin societăţi internaţionale, să se trimită haine şi încălţăminte prizonierilor români de aici din lagăre, spitale şi puşi la tăierea pădurilor şi munca câmpului. Sunt goi şi vine iarna”.

Corespondența cu frații ei nu era una ușoară, pentru că era urmărită de către soldații germani, însă reușea să o ascundă de ei.

Sfătuitoarea fraților Brătianu

Sabina Cantacuzino – Brătianu a fost unul dintre sfătuitorii de bază ai fraților ei, într-o perioadă în care femeilor nu li se accepta un rol activ în politică. După retragerea trupelor germane din București, în octombrie 1918, sora cea mare a Brătienilor considera că, odată cu întoarcerea regelui și a reginei în București, în fruntea guvernului (care timp de o lună după retragerea ocupanților a fost condus de generalul Constantin Coandă) trebuia să fie Ionel Brătianu. Astfel, îi scrie fratelui Dinu, în speranța că îi va transmite lui Ionel considerațiile ei despre el și viitorul Partidului Liberal:

Toţi se aşteptau ca actualul minister să fie atât timp cât să poată anula cele făptuite de germani şi să dizolve Camerele… Lucrul pare aşa de firesc, încât nimeni nu se îndoieşte că Ionel va fi preşedinte de Consiliu la intrarea regelui. Cu el a plecat în jale şi retragere, cu el trebuie să revie când se culeg roadele acelor jertfe. Dacă Ionel ar sta în umbră în acest moment, impresia generală ar fi că darea în judecată şi toate infamiile care au decurs l-au lăsat pătat şi că nu îndrăzneşte să se pună în evidenţă… Partidul Liberal nu s-ar mai ridica niciodată de s-ar compromite prin ezitaţiuni, indeciziuni şi delicateţe rău înţelese“ (Sabina Cantacuzino, „Din viaţa familiei Ion C. Brătianu”, Editura Humanitas).

Regele Ferdinand și Regina Maria vor reveni în Bucureşti la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, iar noul guvern Ion I. C. Brătianu se va forma puțin mai târziu, la 29 noiembrie/12 decembrie 1918.

În 1921, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea tatălui ei, Ion C. Brătianu, Sabina Cantacuzino a început să își scrie memoriile, o adevărată istorie a vieții de familie a Brătienilor pe care o va publica în anii 1930, în două volume.

A murit de cancer esofagian în locuința ei din București, în ziua de 23 august 1944, în pline bombardamente germane. Prin testament, și-a lăsat locuința Aşezământului Cultural „Ioan C. Brătianu”.

Vă recomandăm să citiți și:

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari